A Love Connection

îți uit numele tot timpul,
dar te recunosc de fiecare dată când te văd.
îmi păstrez lacrimile pentru următorul sărut,
pun dragostea în datorii
și te taxez pe respirații grele.
ți-am păstrat in minte fiecare bucată
de tot ce ai fost tu cu mine.
mi-ai spus că zic doar nu,
că te refuz
și când m-ai întrebat ce părere am despre tine
ți-am zis
ție ți-aș da un pix.

Mă faci să vreau să țip
când văd al tău chip,
căci nu pot să-mi exprim
iubirea pe care nu pot s-o reprim.

Mă faci să vreau sa ma îndrăgostesc,
pe-al tău piept să ațipesc,
să te ascult vorbind
sufletul-mi copleșind.

Mă faci să vreau să te doresc
când in ochii tăi privesc.
Pe-al tău suflet buiac
vreau cu iubire să-l îmbrac.

Mă faci să vreau să fiu mai bună,
să mă uit noaptea la lună,
să admir creația,
să-mi găsesc inspirația..

O, inimă,
Cu ce mi-ai îmbrăcat sufletul?

Mi-aduci în fiecare zi
Pe ale tale brațe
O mângâiere dulce,
Reaprinzi flacăra plăpândă
Cu ale tale vorbe,
Cu al tău glas melodios
Ce visuri îmi ascunde.

De ce mi-ai dezgolit trupul
Si m-ai lăsat fără apărare?
În fața iubirii pierd lupta,
Dar nu se aud nici regrete,
Nici suspine…

Mă las purtată
Pe acest nor de iubire
Nor de iubire ce se lasă,
Usor apăsat,
De a ta păsire blândă.

În urma ta
Îmi e greu să nu privesc…
Să nu întorc capul… nu pot.
Privesc cum te pierzi
Pe cărări abrupte… Însă,
Cu fiecare scrisoare de la tine
Dragostea învie,
Și reaprinzi în mine
Ce numai tu ai putea știi.

O, sufletule
De unde ai dobândit veșmântul arderii?

Ești nemuritor din momentul în care m-ai făcut să te iubesc
Și mai mult
Să îți aștern sufletul de înger pe foi
Cu un stilou ce scrie cu eternitate,
Ce zgârie paginile unui album de amintiri
Cu penița-i cu vârf de argint.
Ești cerneala ce scrie a dor
Care cu întunericu-ți mă-nvălui de simțire,
Ești geamătul foilor încrustate cu suflet
Și sufletul în sinea lui așternut pe foi.
Ești nemuritor pentru că-ți dau voie
Să îmi iei inima cu tine în eternitate dacă poftești,
Îți aparține de când te-am așternut pe foi
Cu un stilou cu peniță de argint.

Tot ce vreau e un ultim sărut,
Să mai simt o dată gustul buzelor tale,
Să pot să mă mint că nu a durut
Și să ajungă toate doar amintiri pale.

Tatuajele de pe gâtul meu s-au șters demult,
Celulele mele ți-au uitat atingerea,
Iar eu continui să plâng și să ascult
Piesa rock care-mi amorțește durerea.

În oglindă văd doar o străină,
În ochi o tristețe deplină,
Și, copleșită de vină,
Mă întorc iar la doza de codeină*.

Vreau să dispar de pe pământ
Oricum mă simt deja ca și-n mormânt
Și să mă pierd în miros de etanol*
Când mă gândesc că locul tău e acum gol.

Nu mai pot să respir când mă gândesc la tine,
Ai fost pentru mintea mea ca toate tipurile de xantine*,
Pentru gura mea ca niște piadine,
Și totuși, iubirea ta nu mi se cuvine.

Și o să cadă stelele de pe cer înainte să-ți uit mirosul violet,
Tu fără mine ești complet,
Eu am rămas doar un schelet.

În lumea asta plină de tumori,
Tu nu mi-ai oferit niciodată flori,
Și printre ale noastre complexe valori,
Te-aș mai alege pe tine de o mie de ori.


codeină = medicament pentru durere obținut din morfină
etanol = alcool
xantine = substanțe din care derivă mai mulți stimulanți (de ex: cafeină, cacao)

Cola Cherry flavoured lips
și o privire ce te-apasă,
o privire ce nu te pierde nicio secundă;
cu niște pantaloni de trening
gri, scămoșați
și un tricou larg, vechi
ăsta e look-ul ei ucigător,
iar tu, după multe beri
și pahare stinse cu Pepsi
începi să te lași ucis
începi să vezi mai clar ce nu ai văzut niciodată.
după o atingere, te întrebi poate cum ar fi...
iar când crezi că o iei razna,
îi întinzi mâna
și o iei la dans.

„Când iubești ai să fii sigur de asta”
În mica mea lume
Regulile metafizice sunt diferite,
Aici am nevoie de luni,
Ticsite cu nesiguranță
Cu monoloage incoerente
Sintetizate prin milisecunde de certitudine
Absolută.

În realitate,
Iubirea e mult prea maleabilă,
Îți curge printre degete,
O aduni de pe jos,
O sculptezi,
Se sparge.
Repeți procesul.
Ori poate înțeleg eu greșit iubirea,
Cunosc o iubire greșită
Dar ce poate fi mai unic,
Decât iubirea.

Mă pierd în gânduri și nu știu ce să-ți scriu sau ce să-mi scriu pentru că la urma urmei dedicația e o introspecție și o demonstrație că ce simt eu pentru tine se ancorează în realitate, nu în basme și-n ficțiune ca ideea iubirii. Am crezut uneori că îs nebună, că îs nebună că nu simt scânteile lumii cerești când mă uit la tine și că nu mă transfigurez într-un alt om ce cunoaște secretele existenței când îmi zâmbești nătâng.

Iubirea nu e ceva incredibil, excepțional sau fantastic, iubirea e simplă, sinceră și înfricoșătoare deoarece tot ce te face să simți este că aparții. Eu aparțin unui loc cu multă iarbă, iarbă cu un miros pătrunzator de ți se îmbârligă limba-n ceru' gurii, cu un apus ce îți arată un început, nu un sfârșit și în care orice gând își găsește mulțumirea existenței, căutând răspunsuri, încântat că nu le va găsi și că doar va exista. Ce simt pentru tine nu e un cuvânt și nici o înșiruire de cuvinte ce să te ridice în slăvi, dar simt că nu mi-aș împărți mica parte din mine ce e rezervată numai pentru mine și pentru toate fricile si gândurile ce vin cu ea cu absolut nimeni înafară de tine.

Ești un om ca toți oamenii, dar ai reușit să îmi arăți că pot fi apreciată și susținută fiind conștient că nu mă vei cunoaște niciodată cu adevărat și oricât de înspăimântătoare ar fi această incertitudine, tu o definești drept iubire. Îmi arăți zilnic că eu chiar te iubesc prin faptul că accept incertitudinea, deoarece călătoria alături de tine înseamnă mai mult decât adevărul. M-ai învățat să iubesc și pentru asta îți mulțumesc, sincer îți mulțumesc pentru că mi-ai arătat ce înseamnă un univers plin de incertitudini de care nu mă mai îndoiesc.

Ar fi vrut să fie o iubire în stil occidental cu detalii mediteraneene și un strop de art deco în ciuda numelui, într-o decapotabilă din 50' chiar dacă replica apăruse de curând (și cu parfum tot de la Replica). Spera să-i zboare dramatic eșarfa de mătase ieftină și să se întrebe mereu „oare pe cine a întalnit?”.

Însă Europa avea alte planuri. Iubirea a început cu promisiuni din mitologia greacă, pe dealuri cu capre și o căldura de se topea soarele în golf. A continuat cu vise în munții din zonă, pe lângă peștera lui Zeus și s-a terminat cu lacrimi înghițite într-o clădire art nouveau, cu o cafenea sub marmură roșie - față în față cu Vermer. N-a avut timp nici să-l vadă pe Arcimboldo dar cu toate acestea l-a văzut câteva luni mai târziu la Paris.

La vremea aia iubirea era deja ceva modern cu influențe de Pop Art - o capodoperă comercială copiată din nou și din nou. Și culmea, în marea de "Warholi" apare cineva care pentru iubire chiar ar vrea să cumpere mașina din 50' și să facă abstracție de izul bătrânicios de la Replica. Iubirea n-are de gând să scrie scrisori de dragoste inutile, preferă să-i scrie lui George Barret înainte să fugă în Italia pentru că „iubește-mă ca să aflu iertare în inima ta după ce o vei citi” sună mai dramatic decât o dedicație pe o carte din romanul experieței „i-am spus mamei că m-ai sărutat numai pe frunte”.

Dar tot e iubire, nu? E iubirea mea..

spune-mi dacă oare poate...
poate păsări nemuritoare de-am fi
şi din acelaşi cârd ne-am trage
nu-i aşa că oare poate...

spune-mi dacă oare ştii...
ştii tu munții ăi' cu creste-nalte,
cu zăpezi cât zece case;
ăi' care de sus ne tot privesc
şi-n vulturi aşteapt-a ne naşte...
sau marea care-n răcoarea nopții,
deşi tăcută şi destinsă parcă
e neliniştită în sinea sa ş-aşteaptă
a ne prăpădi şi-n lebede-a renaşte...

ba chiar şi luna mut-ar spune
că dacă păsări nemuritoare am fi
şi din acelaşi cârd ne-am trage
nu-i aşa că oare poate n-am mai şti
unul fără celălalt ce-am face...

STRUMMING
All 89 bpm

⬆️     🔽  ⬆️     ⬆️  🔽 ⬆️  🔽
 1   2   3   4   5   6   7   8   9 

Acorduri - G, Em, C

[Intro]
În 2 moduri îți poți privi întreaga lume
Dintr-un șezlong de pe luni clandestine
Sau prin ochii mei, ațintiți la tine

[Verse 1]
Ciclul continuă, inima nu ține cont
Nu e nici o cursă, timpul trece la orizont
Cu fiecare apus si rază de iubire
Sentimentele sunt calme si așa ar trebui să fie

[Verse 2]
Acasă nu este un loc, ci o persoană
Unde universul se oprește din goană
Unde sufletul este împărțit la doi
Si ceea ce rămâne e umanitatea dintre noi

[Chorus]
O simplă călătorie prin necunoscut
Prin care mă găsesc deși nu sunt pierdut
Totul rămâne și se învârte în trecut
Aceasta este iubirea, poate doar un început

[Verse 3]
În sfârșit e liniște iar gândurile se răscoală
Marea lor furioasă lasă urme de îndoială
Nu stim ce simțim, dacă e realitate sau film
Dar nici nu contează
..căci dincolo de adevăr…
Te afli tu, timpul care pe veci urmează