De vorbă cu Alice Trif

Continuăm seria interviurilor din cadrul proiectului ,, De vorbă cu profesorii” alături de o persoană dedicată, ce-și respectă scara de valori și caută mereu moduri noi de a se reinventa. Doamna profesor Alice Trif, ne-a acceptat provocarea. Chiar dacă, din nefericire, nu am reușit sa ne vedem fizic, a făcut tot posibilul să ne răspundă curiozităților.

    Echipa CȘE: Care credeți că sunt cele mai importante calități pe care trebuie să le aibă un profesor în ziua de azi?

    Alice Trif: Cred că o calitate importantă ar fi entuziasmul și deschiderea față de ceilalți, toleranța să-i acceptăm pe ceilalți așa cum sunt, empatia să înțelegi că unii oameni au o anumită problemă în anumite momente. Una dintre valorile în care cred eu este rigoarea și seriozitatea, dar este esențial să îți placă ceea ce faci.

Rigurozitatea este un lucru la care țin- nu poți să faci treabă dacă nu ai niște direcții și o scară de valori după care să te ghidezi. Severitatea poate să fie percepută din diverse unghiuri. Faptul că nu tolerez anumite comportamente poate fi văzut ca un semn rău, dar pentru mine reprezintă consecvență față de principiile mele. Pe de altă parte, sunt conștientă că nimeni nu poate să fie pe gustul tuturor, așa că, dacă persoanele care contează pentru mine mă acceptă așa cum sunt e foarte bine, iar dacă primesc feedback care mă ajută e excelent. Dar, în rest, am niște rezerve.

    Echipa CȘE: Cât de important considerați că este să găsiți un mod creativ în care să predați o limbă străină?

    Alice Trif: Este esențial... de aceea tot caut metode să mă reinventez, să îmi îmbunătățesc prestația la clasă. Aici e cheia- să fii flexibil și adaptabil în viață. De aceea mă străduiesc permanent.

    Echipa CȘE: Care ar fi avantajele învățării limbii franceze pentru tinerii din ziua de astăzi?

    Alice Trif: Eu chiar cred că orice limbă străină pe care o vorbește cineva, alta decât limba maternă, este un avantaj. De asemenea, cred că engleza nu mai face diferența. Toată lumea este foarte conștientă de faptul că engleza este un must, dar că trebuie să vii cu ceva în plus față de ce are restul lumii. Și atunci, pentru că trăim în Europa, iar Franța este o putere în Europa și în lume, și pentru că experiența ne arată că există foarte multe oportunități pentru vorbitorii de franceză, i-aș încuraja să facă efortul ăsta, mai ales că este o limbă soră cu limba noastră. Dacă vorbim numai despre Transilvania, avem foarte multe firme care caută vorbitori de limba franceză. De altfel, eu am destul de mulți elevi cu care am studiat franceza în liceu care acum învață sau lucrează în străinătate, fie în medicină, fie în domeniul IT. Mai mult, majoritatea burselor Erasmus sunt cu deschidere către țările francofone. Pe lângă asta, e o limbă care sună asemănător cu limba noastră, e o limbă foarte compatibilă și cu care avem multe cuvinte în comun. Din nou, gramatica este similară, deși este adevărat că pare puțin mai complexă decât gramatica engleză. Revenind la importanța oricărei limbi străine vorbite, eu cred că merită efortul.

    Echipa CȘE: Care este cea mai amuzantă experiență din timpul orelor de curs?

    Alice Trif: Una dintre chestiile cele mai amuzante pe care mi-o aduc aminte este destul de recentă, de acum doi ani. Eram în online cu clasa a V-a și abia învățasem cu ei despre J’aime/ Je n’aime pas/ Je déteste, așa că i-am rugat să îmi spună ceva ce le place. La un moment dat, un elev mic se agită în fața camerei și zice: “J’aime J’adore”. Iar eu, foarte serioasă, mă lansez să îi explic că j’aime și j’adore au sensuri asemănătoare, și că este greșit să spui “îmi place să ador’’. La care, unul mic, de pe fundal, își deschide microfonul și zice: “Da-i corect, madame! J'adore e un manelist!” Iată că, în contextul ăsta, fraza paradoxală “J’aime J’adore” este perfect corectă. 

    Echipa CȘE: Dați exemple de 3 personaje fictive cu care vă identificați sau pe care le îndrăgiți, explicând, bineînțeles, de ce le-ați ales.

    Alice Trif: Primul pare să fie destul de clișeic, dar este vorba de Micul Prinț, pentru că eu cred povestea despre îmblânzirea unei persoane înainte de a crea relații și legături profunde. Mai cred și că ești responsabil de ceea ce crești și îmblânzești, deci se potrivește foarte bine cu meseria mea. Nu în ultimul rând, sunt de acord cu faptul că esențialul nu se vede cu ochiul liber, ci se simte. 

Al doilea personaj, de care nu îmi place și cu care nu mă identific, însă m-a intrigat, fiind unul dintre personajele din cărțile mele esențiale, ar fi Ion. Îmi place determinarea lui, până la punctul în care dorința de a reuși îl face să distrugă viața altuia. Cu această rezervă, îmi place că știe ce vrea, munca pe care o depune, dar până la un punct. 

Un al treilea personaj cu care mă pot și identifica apare în ultimul serial care mi-a plăcut foarte mult, Game of Thrones. Este vorba de personajul John Snow, fiindcă era un om care voia să facă bine și care nu se răzbuna niciodată, încercând să-și atingă scopurile cu eleganță și decență, ținând cont de ceilalți. A făcut ceea ce avea de făcut încercând să rămână consecvent cu scara lui de valori. 

Ca să vorbesc pe un limbaj care vă e vouă accesibil, îmi mai place și de Harry Potter, pentru faptul că trăiește în lumea aceea magică, în care, deși există personaje și întâmplări negative și deși se teme, nu se retrage în colțul lui, ci continuă să lupte, să-i ajute pe ceilalți și pe sine, ca să facă o lume mai bună. 

Ne-a făcut o mare plăcere să o descoperim pe doamna pofesor Alice Trif, dar mai ales pe omul ce încearcă să facă din fiecare moment ceva memorabil!

Articol realizat de CȘE CNLR – Departamentul Media: Director Marcoie Laura, Redactori Mihăilă Roxana & Rodilă Oana